VLAICU VODĂ

1370. Vlaicu Basarab is sitting on the throne of Wallachia, which is already under the pressure of Hungarian suzerainty.

A diplomat by excellence, Vlaicu acts submissively towards his stepmother, Lady Clara. His passive and obedient attitude draws the ire of the boyars and makes them lose their confidence in him. While Lady Clara seeks to benefit from the lack of confidence of the boyars in Vlaicu Vodă (a Romanian title for a „voievod”, a medieval king) and constrains him to accept her authority in the internal affairs. In the meantime, Vlaicu Vodă seeks to establish a strong political and religious alliance, which is why he wishes to marry his sister, Anca, with the Serbian ruler Simion Stareț. To compromise this, Lady Clara encourages and even publicly announces the intention to marry Anca to Mircea Basarab, drawing the latter’s support. The boyars support Vlaicu Vodă against Lady Clara, but Baron Kaliany is banished from court. Mircea Basarab attempts to kill Vlaicu Vodă, but ends up killing his guardian, Grue. When Mircea Basarab realizes that everything is part of a plot by Lady Clara, he swears to defend Vladislav-Vlaicu with his life. The end of the play sees Vlaicu Vodă on the throne of Wallachia, ruling over a free and independent kingdom.

Vlaicu Vodă is the promoter of defense by dissimulation. He often counts on balanced diplomacy to win fights without useless aggression. He is understanding and kind to the boyars and humble to Lady Clara, but when forced to take a radical decision in a difficult situation, he becomes skeptical and analytical.

On the other side, we have Lady Clara, Vlaicu Vodă’s stepmother, who wants to ensure the influence of the Hungarian king over Wallachia, in order to convert the Romanians to Catholicism. On the background of the battle for the independence of the Orthodox faith, the foreground of the play is also occupied by the love story between Mircea, whose character is antithetical to Vlaicu’s vision over ruling, and Anca, Lady Clara’s daughter and Vlaicu’s stepsister. Due to her love for Mircea, Anca is a symbol of innocence, who manages to inspire in him the manners and behavior of a young future king. The most vocal characters, Nicodim and Groza, support the king’s cause, while Kaliany, Pala, and Mircea become the most precious tools in the hands of Lady Clara. Boyars, an embodiment of the masses, always hesitate between the staunch position of Lady Clara and the skill with which Vlaicu Vodă manages to avoid the escalation of conflict. They embody the unstable attitude that is as easily recognizable in political systems now as it was then.

 

By: Alexandru Davila

Cast:

Vlaicu Vodă: Ioan Coman / Gavril Pătru / Cristian Nicolaie

Lady Clara: Isabela Neamțu / Mihaela Trofimov / Lavinia Șandru

Mircea: Radu Micu / Bogdan Nechifor

Anca: Camelia Pintilie / Dana Marineci

Neagu: Mihai Mitrea

Pala: Ovidiu Cosovanu

Nicodim: Ion Bechet

Groza: Doru Bem

Vlad: Ciprian Cojenel

Costea: Robert Radoveneanu

Manea: Dragoș Spahiu

Miked: Dan Clucinschi

Herescu the Romanian: Ovidiu Ușvat

Kaliany:  Mircea Băluță

Envoy / Messenger: Tudor Pîrvu

Boyar: Alexandru Popa

Child servant: Roberta Mitache

Grue: Vasile Menzel

Ladies: Cosmina Dobrotă, Silvana Ionescu, Raluca Botez, Magda Condurache, Ștefania Dumitru, Veronica Popescu, Iulia Samson, Oana Tofan, Loredana Cosovanu, Andreea Hristu, Oana Predescu, Ana Udroiu, Andreea Șovan, Mihaela Coveșeanu, Mădălina Ignat

Masks: Ema Constantin, Maria-Luiza Dimulescu, Sabina Ioniță, Ana Maria Postelnicu, Alina Tofan, Vlad Pelin, Cosmin Ilie, Zoran Raici, Ionuț Terteci, Andrew Lupu

Director: Horia Suru

Second director: Ligia Ciornei

Assistant director: Victor Tunsu

Stage design: Cristian Marin

Assistant scenographers: Ioana Săndulescu, Cătălin Manea

Papier-mâché designer: Gelu Râșcă

Original Score: Petre Ancuță

Sound engineer: Horia Panaitescu

The Ascendis Chamber Choir, led by Eduard Dinu

Bălașa Percutions, led by Gabriel Bălașa

Archaic ensemble:

Constantin Axinte Amza – zither

Ionel Păucă Croitoru – tuba

Cătălin Gorgon – trumpet

Aurel Ciucur – percution

Bianca Drăgoi – violin

Alice Muller – violin

and the „Trei parale” band

Choreography: Andreea Duță

Light design: Cristian Niculescu and Costi Baciu

VLAICU VODĂ

de Alexandru Davila

Distribuția: 

Vlaicu Voda: Ioan Coman/Gavril Pătru/Cristian Nicolaie

Doamna Clara: Isabela Neamțu/Mihaela Trofimov/Lavinia Șandru

Mircea: Radu Micu/Bogdan Nechifor

Anca: Camelia Pintilie/Dana Marineci

Neagu: Mihai Mitrea

Pala: Ovidiu Cosovanu

Nicodim: Ion Bechet

Groza: Doru Bem

Vlad: Ciprian Cojenel

Costea: Robert Radoveneanu

Manea: Dragoș Spahiu

Miked: Dan Clucinschi

Român Herescu: Ovidiu Ușvat

Kaliany:  Mircea Băluță

Solul: Tudor Pîrvu

Boier: Alexandru Popa

Copil în casă: Roberta Mitache

Grue: Vasile Menzel

 

Domnițe: Cosmina Dobrotă, Silvana Ionescu, Raluca Botez, Magda Condurache, Ștefania Dumitru, Veronica Popescu, Iulia Samson, Oana Tofan, Loredana Cosovanu, Andreea Hristu, Oana Predescu, Ana Udroiu, Andreea Șovan, Mihaela Coveșeanu, Mădălina Ignat

 

Măști: Ema Constantin, Maria-Luiza Dimulescu, Sabina Ioniță, Ana Maria Postelnicu, Alina Tofan, Vlad Pelin, Cosmin Ilie, Zoran Raici, Ionuț Terteci, Andrew Lupu.

 

Regia:  Horia Suru

Regizor secund:  Ligia Ciornei

Asistent regie:  Victor Tunsu

Scenografia:  Cristian Marin

Asistenți scenografie:  Ioana Săndulescu, Cătălin Manea

Butafor:  Gelu Râșcă

Muzica originală:  Petre Ancuță

Inginer de sunet:  Horia Panaitescu

Corul de Cameră Ascendis,  dirijor Eduard Dinu

Bălașa Percutions condus de Gabriel Bălașa

Ansamblul arhaic:  
Constantin Axinte Amza – zither
Ionel Păucă Croitoru – tuba
Cătălin Gorgon – trompetă
Aurel Ciucur – percuție
Bianca Drăgoi – vioară
Alice Muller – vioară
și formația „Trei parale”

Coregrafia:  Andreea Duță

Light design:  Cristian Niculescu și Costi Baciu

Sufleor:  Mădălina Ignat

Anul 1370. Vlaicu Basarab se află pe tronul Țării Românești aflate deja sub presiunea suzeranității ungare. 

Diplomat prin excelență, Vlaicu poartă masca supunerii față de mama sa vitreagă, Doamna Clara. Atitudinea sa pasivă și obedientă îi face pe boieri să înceapă să îl blameze și să își retragă încrederea față de el. În timp ce Doamna Clara caută să profite de neîncrederea boierilor în Vlaicu Vodă și îl constrânge pe acesta să îi accepte autoritatea în chestiunile interne ale statului, Vlaicu Vodă caută să stabilească o alianță politic-religioasă puternică, de aceea dorește să o căsătorească pe sora sa, Anca, cu craiul sârb Simion Stareț. Pentru a compromite acest demers, Doamna Clara încurajează și chiar anunță în mod oficial intenția de a realiza căsătoria dintre Anca și Mircea Basarab, fapt care îl atrage pe acesta din urmă de partea Clarei. Boierii îl sprijină pe Vlaicu Vodă împotriva Doamnei Clara, iar Baronul Kaliany este alungat de la curte. Mircea Basarab încearcă să-l ucidă pe Vlaicu Vodă, dar îl ucide pe apărătorul acestuia, Grue. Când Mircea Basarab înțelege că totul nu este decât o uneltire a Doamnei Clara, el își asumă rolul de a îl apăra pe voievodul Vladislav-Vlaicu cu prețul vieții. Finalul piesei îl prezintă pe Vlaicu Vodă pe tronul Țării Românești, în fruntea unui principat liber și independent.

Vlaicu Vodă este promotorul apărării prin disimulare. El mizează adesea pe diplomația echilibrată și pe câștigarea luptei fără a recurge la agresivitate inutilă. Față de boieri este înțelegător și binevoitor, față deDoamna Clara păstrează o conduită smerită, dar atunci când este forţat să ia o decizie categorică într-o situaţie dificilă, el însuşi devine sceptic și analitic. 

De cealaltă parte se află Doamna Clara, mama vitregă a lui Vlaicu Vodă, care vrea să asigure influenţa regelui Ungariei asupra principatului valah, pentru a-i catoliciza pe români. Pe fondul luptei pentru independenţa tradiţiei ortodoxe, apare în prim-planul scenic şi povestea de dragoste dintre Mircea, personaj aflat în antiteză cu viziunea lui Vlaicu asupra domniei, şi Anca, fiica Doamnei Clara şi sora vitregă a lui Vlaicu. Prin iubirea sa faţă de Mircea, Anca este un simbol al inocenţei, care reuşeşte să-i inspire sensul devenirii ca tânăr viitor voievod. Personajele cele mai vocaleNicodim şi Groza, susţin cauza voievodului, pe când Kaliany, Pala şi Mircea devin uneltele cele mai de preţ în mâinile doamnei Clara. Boierii, întruchiparea maselor, ezită mereu între părerea vehementă a Doamnei Clara şi iscusinţa cu care Vlaicu Vodă știe să aplaneze conflictul. Ei întruchipează atitudinea oscilantă, ușor recognoscibilă în sistemele politicii de guvernare, acum, la fel ca atunci.